Aripi în Cosmos

Sunt numai câţiva ani de-atunci.
Cape Kennedy, celebrul start,
vuia ca un taifun pe lunci.
Credeai că-n infernale munci,
carcasa lumii-ntregi s-a spart.

Se zguduiau cu bănci cu tot,
ca de-un cutremur, spectatorii.
Luând semeţ văzduhu-n bot,
cosmonauticul chivot
pornea umplând de spaimă norii.

Pornea un fulger prin stihii,
un zeu cu flăcări de cratere.
Un Prometeu din vremi târzii
se arunca în galaxii
cu mii de herghelii putere!

Văzându-l cum pufnea, credeai
că-i un balaur ce se duce
prin armia lui Adonai
ca să pătrundă drept în Rai,
fără Golgota, fără Cruce!

Părea un salt spre infinit
râvnind să biruie lumina.
Tot cosmosul privea uimit
cum năvăleau în zbor cumplit,
în spaţiu,
omul şi maşina!
*
O, dar demult... eu nu ştiu cum...
cu două mii de ani 'nainte,
un Om ceresc pornea la drum,
fără motoare, fără fum,
fără pufniri de nor fierbinte.

Şi omul... binecuvânta...
Iar fraţii Săi, cei unsprezece,
vedeau în ochii Lui o stea...
Ori poate-o lacrimă era...
Ei nu ştiau ce se petrece.

Dar cum spre cerul de cobalt
privea Isus cu duioşie,
deodată... se păru mai 'nalt...
păru crescând ca nimeni alt
într-o umilă măreţie...

Ei Îl priveau făr-un cuvânt,
neîndrăznind nici să clipească.
Iar El... maiestuos şi blând...
pornea-n tăcere... ca un gând …
ca o lumină îngerească.

Nu tresărea un strop de lut.
Nu se mişca o frunză-n soare.
Se înălţa spre Absolut
cel mai slăvit cosmonaut;
dar fără spasm şi reactoare.

Plutea ca dus de-un alizeu,
atât de om, atât de frate...
dar tot mai 'nalt, mai Dumnezeu,
adevăratul Prometeu
cu lacrime adevărate...

Şi sus, în vârf de cer, Ieşu,
în domul tainic de lumină,
sclipind între un da şi-un nu,
pe neaşteptate dispăru,
ascuns de-un nor ca de-o cortină.

Ce dulci, nemaitrăiţi fiori!
Isus, în lirica tăcere,
văzându-i cum priveau spre nori,
trimise-n zbor doi vestitori
cu un mesaj de mângâiere...

„Bărbaţi Galileeni,
de ce
priviţi cu inima bolnavă?
Acest Isus ce dintre voi
plecă spre veşnica dumbravă
Se va întoarce înapoi
la fel cum a plecat spre Slavă!"

*
O, Doamne, Tu ne-ai spus: „Curând..."
Şi, peste orice controversă,
toţi Te-aşteptăm cu duh flămând,
având mereu, mereu în gând
numărătoarea cea inversă...

Încă un semn. Şi-ncă un semn.
Ba parcă toate sunt prezente.
Apostazie-a fost. Vedem:
Şi-i dus mesajul Tău suprem
pe toate şase continente.

Poporul Tău rătăcitor
s-a reîntors din diaspora.
Ierusalimul e al lor.
Deci azi noi Te-aşteptăm pe nor,
magnet ceresc al tuturora.

Albi îngeri vor veni de sus
ca să ne-arate cărăruia.
Va fi în zori... sau spre apus...
„Priviţi... acolo e Isus!
Zburaţi spre Domnul!..."
Aleluia!