În seara Cinei

Vezi limpede-n Scriptură, într-o odaie sus,
Pe ucenici la Cină cu Mielul sfânt, Isus.
Îl vezi pe Domnul slavei cu pâinea, cum o ia,
O binecuvântează, o frânge și din ea
Împarte celor care urmează țelul Său:
"Luați, mâncați, acesta este sfânt trupul Meu!"
Îl vezi cum ia paharul și-n rugă mulțumind
Tatalui Sfânt din ceruri, le dă apoi rostind:
"Beți toți din El, acesta este sângele Meu,
E sângele iertării din Legământul nou!
De-acum din rodul viței, nu voi mai bea defel
Până veți fi cu mine, și-l vom bea nou, în cer!"
*
Ce dragoste divină s-a dat în locul meu. .
Aș fi pierdut în moarte, dar chiar El, Dumnezeu,
S-a dat ca jertfă-n lume ca azi să fiu salvat
Din brațele viclene a șarpelui din iad!
Cum trebuie să fiu eu față de jertfa Sa?
Iubind pe frații-n Domnul din toată inima!
Cu-o inimă curată, simțind că sunt iertat,
Că liber sunt în Domnul și că în tot ce fac
Se oglindește Mielul pentru mine junghiat
Așa eu împlini-voi Cuvântu-i minunat!
Astfel fiind, de Domnul mă pot apropia,
Simțind fiori din Duhul, m-ating de jertfa Sa,
Să simt izvorul vieții cum intră-n duhul meu
Primind Viață din Viață și har din Dumnezeu!
*
*
*
Apoi îL vezi pe Domnul încins cu un ștergar
Cum toarnă cu smerenie apă, într-un lighean,
Și ca un serv El spală picioarele cu drag
Ale celor ce-n viață Cuvântul i-au urmat.
Și chiar și ale celui ce mâna întindea
Să ia o bucățică întru vânzarea Sa. .
Iar la sfârșit se-așează la masă iar, zicând:
Acum voi ințelegeți ce astăzi v-am făcut?
Eu stiu că-Învățătorul și Domnul Mă numiți,
Deci ce-am facut eu astăzi, voi ați văzut și știți:
Așa cum v-am spălat Eu, sunteți de-acum datori
Să vă spălați aidoma picioarele și voi!
*
Și-acum, să știe frații ce-n Domnul se unesc
Și care-n ziua Cinei cu El se-mpărtășesc:
Mielul junghiat, Mesia, Mântuitorul scump
Venit ca să ne scape de moarte și mormânt,
Ne-a dat a Sa poruncă: -"ȘI VOI SUNTEȚI DATORI"
SĂ VĂ SPĂLAȚI AIDOMA PICIOARELE-NTRE VOI!
Ne-a dat chiar El exemplu, chiar El ne-a arătat
Cum să slujim pe frații iubiți ce ni i-a dat!
Nu e o-ncredințare visată a cuiva
E chiar Cuvântul veșnic, e chiar porunca Sa!
Cine ești tu, o suflet, un praf ce piere-n vânt
Să spui: nu-i pentru mine porunca Celui Sfânt? . .
Sau că e doar părere, încredințare, gând... .
Să facă fiecare cum i se pare-oricând? ...
De ce să fii aproape, dar despărțit de țel,
Doar pentru o poruncă să nu ajungi în cer?
Deschide-ți astăzi ochii, de vrei, poți să-nțelegi!
Nu îi închide frate. . de ce vrei să regreți? . .
Nu ai murit pe cruce, în chin, batjocorit;
El, însă, da! . . și-ți cere să faci doar ce ți-a zis!
Cu dragoste te-apropie și vino să slujești
Celor iubiți de Domnul, ca El să îi iubești!
Învață ce-i iubirea, smerenia, astăzi, jos,
Ca mâine-n zbor de slavă să pleci către Hristos!
În Dragoste motive nu vei găsi nicicând,
Dacă iubești în Domnul, asculți al Său Cuvânt!
Înveți ce e iubirea, înveți cum să iubești,
Căci doar iubindu-ți frații vei merge-n slăvi cerești!
Cum Domnul pân' la capăt copiii și-a iubit,
Iubește-ți și tu frații în El, pân' la sfârșit!