Anduranta

Anduranta
de Octavian Sarb

Am sfarsit inc-o etapa,
Din alergarea pe Pamant,
Anul a mai dus in groapa,
Ceva, din efemerul sunt.

Daca am pazit credinta,
S-am umblat cu Dumnezeu,
Tot mai aproape-i locuinta,
Dorita de sufletul meu.

Si, mai stralucitor se vede
Ierusalimul cel ceresc,
Pentru-acela ce se increde,
S-ale carui aripi cresc.

Iar, in anul care vine,
Sa ne alipim mai mult,
De Cel ce ne-a chemat pe nume,
Implinind al Sau Cuvant!

Pana cand, noi vom atinge
Starea aceea de om mare,
Cand nimic nu va mai stinge,
Iubirea ce din noi rasare!

Oradea 31 Dec. 2010.