Pentru mame

Pentru mame

Nu am multe bucurii si privind in jurul meu,
Cate sunt, imi fac si griji, asa le numesc mereu.
Mama este totdeauna. Dac-as intreba de-i e buna,
Cred ca o mama nu are un raspuns la indemana.

Ca sa deie bunatate, mama trebuie s-o ia.
Si aceasta prin rabdarea ce doar Domnul i-o va da.
Insa ca sa o primeasca, nevoie-i sa se prezinte,
Inaintea Tatalui asa ca si mai-nainte.

De ar trebui prea mult, sa astepte n-ar putea
Sa fie buna la toate treburile-n casa sa.
Ca sunt multe si copii si-apoi munca si dorinta,
Nu fac casa asezata, daca mica e credinta.

Si ca mama nu exista, nimeni mai raspunzator,
De minunea ce o poarta cu iubire si mult dor.
Numai ea putea s-accepte ca un scop ce-i destinat,
Sa se imulteasca lumea zi de zi ne incetat.

Dar sa fie aranjate toate bune-n randul firii
Trebuie ca sa fi mama, asa zic astazi copii.
Bine este sa cuprindem si pe mame printre randuri,
Cand inaintam la Domnul rugaciuni sau simple ganduri.

Este iar de trebuinta sa se spuna adevarul
Poate multi sunt ocupati, sau pandesc sa-i prinda somnul.
Doar o mama-si face timp, ca ea stie ce-ar putea
Face rugaciunea ei, daca-n fata Lui ar sta.

Ce s-ar implini pe urma cauzele de mult avute,
Care stau de ani de zile si la tron sunt ne-ntrecute.
Sus ea cere audienta si ruga e ascultata,
Cu credinta si nadejde totdeauna se arata.

De esti mama, Domnul fie laudat si preamarit,
Azi o spun cu bucurie, cand la El eu m-am gandit.
Sa te-ajute sa aduci mijlociri spre tornul Sau
Si pentru copii tai si cei dragi ai lor mereu.

Si doresc sa te ajute sa-mparti bunatatea Sa,
Ce-o primesti zi dupa zi, de la El asa cum vrea.
Ca nu-n merite traiesti, nici miscarea nu o ai,
De esti astazi pe picioare, poate ca ieri nu sperai.

Si nici mila insistenta ce te tine sus si tare,
Nu ai merita deloc fara vrednicie mare.
Dar cat timp iti lasa harul, sa-ntalnesti in adunare?
Ce greu il prinzi uneori de atata ingrijorare.

Ca sa poti fi mama buna trebuie sa dai ce poti,
Fericit e cine da, asa zic si eu socot.
Intre zile de suspine te simti mai impovorat,
Si aceasta pe deoparte ca odata n-ai vegheat,

Dar o parte te indeamna sa ceri ajutor de sus,
Ca rabdarea este arma sa invingi tu, prin Isus.
Iar de rabzi ispita care, cade ca ninsoarea-n zbor,
Sti ca are un sfarsit si vei fi biruitor.

Ca tot buna sa ramai pentru slava lui Isus,
Ce te-ajuta cu putere, sa-i ramai mereu supus.
Si nu te-avanta sa ai o fatada pentru scuze,
Lumea nu o sa tina si nci lauda de pe buze.

Bucuria mea e Domnul care vine-n cercetare,
Si ma prezint in fata Lui ca sa ii cer azi iertare.
Ca timpul ce l-am avut a trecut si nu am stat,
De vorba cu El mai mult dupa cum a asteptat.

De prea multele momente ce-au zburat ca zorile,
Si n-am pretuit pe Domnul, ci mai mult comorile.
Coplesit, nu indraznesc sa m-avant in rugaciune,
Ca sa ii cer lucruri mari, cand la mine Isus vine.

Ci Il rog inca odata daca capat indurare,
Si o scumpa bunatate sa intre in crecetare,
Si azi mana Lui sa-mi dea, sa ma tina pana plec,
Sus la cer ca sa ma duca, vesnic cu El sa petrec.

Amin