Unirea Mare

Unirea Mare

Când s-a făcut despărţirea
Cea, dintre pământ şi cer,
Doamne-ai venit cu unirea
De-al învingie, pe Lucifer!

Aceasta-i, unirea cea mare
Ce-n Duhul Sfânt ai făurit,
Punând tot cerul în mişcare
Să vadă-al ei tragic sfârşit.

Să se convingă acele lumi
Din Univers, care-au privit,
Că Lucifer, spre alte culmi
Avea un plan de îndeplinit.

În spectacolul de tragedie
Prin multe secole purtată,
A vrut s-atragă, în agonie
Dumnezeirea-Ţi întrupată!

Dar moartea a fost învinsă
Prin lacrime si prin sudori,
Şi fiind nenorocirea stinsă
,, Nu va veni de două ori!’’

Astfel păcatul, fiind distrus
Ce-a afectat vaste domenii,
Va fi-un proces, care-apus
Sfârşind după şapte milenii.

Iar marea taina a întrupării
În veacuri multe, viitoare,
Va forma ştiinţa cercetării
Despre Iubirea salvatoare.

Şi-anii sublimi, ai veşniciei
Ce-or trece fără de sfârşit,
Vor demonstra forţa tăriei
Prin Dragostea ce-a biruit.

Şi-n toate ce au fost create
De la atom,... la-nsufleţire,
Un singur ecou va străbate:
Că ,,Dumnezeu este iubire!’’

Flavius Laurian Duverna
02 februarie 2007