Un spin, o floare

Se ofileşte trandafirul credinţei,
Şi frunza-i verde a tresărit uscată,
Īn grădina vieţii sub glia dorinţei
Cresc lăstari laolaltă ca niciodată.

Moare încet trandafirul biruinţei,
Frumoase palate străluceau aproape,
În valuri mari curgea lacrima căinţei,
Azi sunt amintiri nedescifrate toate.

Fără spini se naşte trandafirul salvării,
În carte profeţit din timp îndepărtat,
Pentru noi a murit pe crucea durerii.
Prin El, Isus, suntem moştenitori şi fraţi.

Se răspândeşte trandafirul speranţei,
Şi înfloreşte în miresmele de Har,
Sublimă creşte iubirea alianţei,
Curând, să ne ia Acasă, El vine iar!

Eşti pregătit tu, trandafir, creat frumos?
Vei fi şi tu scris în Cartea Vieţii oare?
Fără spini aleargă-n dragostea lui Cristos,
Şi nu ignora a Lui sfântă chemare!
Amin!