Smochinul blestemat

Smochinul blestemat
Matei cap. 21:18-22


Înspre cetate se-ntorcea
Isus, căci era flamânzit
Ar fi mâncat atunci ceva
Sub un smochin, El s-a oprit.

Smochinul lângă drum era,
S-a apucat, de căutat
Dar pomul doar frunze avea
Și nici un fruct nu a aflat.

Isus, pomul l-a blestemat.
De acuma, să nu mai rodească
Și pe loc pomul, s-a uscat,
Nu mai putea să odrăslească.

Toţi ucenicii s-au mirat
Și întrebători, ei se priveau
Cum de pe loc s-a și uscat?
Minuni vedeau şi se mirau.

Apoi, Isus le-a explicat
Și de credinţă le-a vorbit
Să creadă, pe toţi i-a îndemnat
Și vor vedea, că n-au greşit.

Căci omul, de e credincios
Și de Isus, nu se îndoiește,
Va face totul cu folos,
Și prin credință biruiește.

Tot ce se cere cu credinţă
La om, i se va împlini,
Și-n tot va avea biruinţă
Dacă, pe Domnu-L va sluji.

Cel care roadă nu va da
De Domnul, nu va fi îndrăgit
Și ca smochinul s-a usca
De Isus, va fi ocolit.

Amin

Câmpia Turzii, 2 iunie 2014