Slava omului se duce

Slava omului se duce

O, ia aminte la Cuvânt
Că slava omului se duce
Foarte repede-n pământ
Și osteneala îi aduce
Numai goană după vânt.

Iar la urmă când se duce
Înaintea Celui Sfânt,
Toată truda i se reduce
La ascultarea de Cuvânt
Și-aplecarea de sub cruce.

Roagă-te cu voiciune!
Ce folos ai tu când popii
Mai înalță o rugăciune
De pe marginile gropii
Pe când ești putreziciune?

Ei se roagă, își iau plata
Și se duc în treaba lor
Tu te duci să-ți iei răsplata
De la Tatăl ziditor
Și te-așteaptă Judecata...

Nu rata vremea căinței!
Domnu așteaptă de la tine
Rugăciunea pocăinței,
Cu regrete și suspine
Din adâncurile ființei.

Dă dovadă de jertfire
Căutând Milostivirea...
Când ucizi fapta din fire
Și îți înnoiești gândirea
El te îmbracă-n mântuire.

02/08/2016*Ioan Hapca
(Zaragoza)