Să-mi amintesc...

SĂ-MI AMINTESC...

Să-mi amintesc de ceasu-n care
Venit-ai să mă scoți din vid
E-un timp de sfântă cercetare
Să-mi fie crezul ferm, solid.

Eram în drumul spre ruină,
Spre spațiul ce abundă-n scrum
Dar Tu m-ai invitat la cină
Și-ai zis: ”Spre Paradis te-ndrum”

Am străbătut domoale dealuri
Și-așa duios mă convingeai
Mi-ai spus de-acele idealuri
Ce pot forma cucernic trai.

Ne odihneam la umbra densă
Creată de înalți stejari
Simțeam iubirea Ta intensă
Și amândoi eram stegari.

Nu, n-a fost vis sau fantezie
Căci Trinitatea Te-a trimis
M-ai ridicat din erezie
Și pentru Tine m-am deschis.

Ca Fiu venit dintr-o splendoare
Ce n-am cuvinte s-o descriu
Mi-ai pus balsam pe-ndurerare
Învins-am teama de sicriu.

O, ce plăcută întâlnire
A fost când m-ai găsit zdrobit!
Și-acum mai am în amintire
Cum mă priveai, cum mi-ai zâmbit.

Să-mi amintesc de clipa-n care
Viața-ntreagă mi-ai schimbat
E-un timp de sfântă desfătare
Fii-n veci de veci, glorificat!

George Cornici/15 Februarie, 2014