Rostul vieții...

Care-i rostul vieții tale? Oare te-ai gândit vreodată?
Este propria-ți plăcere și o viață-mbelșugată?
E dorința de-a ajunge tot mai sus pe-a vieții scară
Ca prezența ta în lume să ajungă... necesară?
Poate vrei s-aduni comori și muncești neîncetat
De la răsărit de soare și te-oprești spre înserat
Iar atunci, prea obosit nu ai timp să te gândești
Care-i rostul tău în lume? Oare pentru ce trăiești?
Ți-ai făcut o casă mare... ai mașină... ai copii
Dar îți pare că ți-e viața lipsită de bucurii
Ei, pentru o clipă, două, inima-ți înveselesc
Dar în nopțile târzii gânduri vin și cresc... și cresc
Și atunci simți că un gol sufletul îți pustiiește
Și un dor... un dor fierbinte deodată înflorește
Nu e dorul de copii, de soție sau avere
Este dor de pacea sfântă... de speranță și putere!
Este dorul ce aduce frumusețe pe pământ
Dor de patria cerească... de Acel ce este sfânt
Și atunci, în clipa-aceea tu răspunsul vei găsi
Și-ai să știi că sensul vieții e acela de-a iubi!

Vulcan-07-11-2021
Mary