Regrete

Să nu ne pară rău de-această încercare,
Poate așa am învățat să ne smerim.
Să regretăm c-au fost multe zile cu soare
În care nu am spus: Isuse, Te iubim.

Ce am făcut noi oare, în zilele când peștii
Și pâinile cu drag El ni le înmulțea?
Nu se cuvine ca să ne smerim cu toții,
Și să-I căutăm Fața, și nu doar mâna Sa?

Pe marea linistită, a fost cu noi în barcă,
Iar multe despre El, n-am vrut să știm.
Dar când în barcă intră tot mai multă apă,
Strigăm cu toți: Isuse, nu-Ți pasă că pierim?

Nu vom pieri, căci cu putere se ridică,
Chiar dacă azi pe cârmă, pare că doarme dus.
Când Domnul ceartă vântul, o frunză nu mai mișcă,
Nimic nu-i imposibil, pentru al nost' Isus.

Până când, Doamne? Nu asta-i întrebarea.
Nici pentru ce? Ci, Doamne, ce trebuie sa fac?
Ca nu cumva odată ce trece încercarea,
Să-mi văd de viața veche și iar să mă complac.

O, iartă-ne azi, Doamne, de nepăsarea mare,
În care multă vreme am stat și n-am știut.
Adu înviorare, suntem a Ta lucrare,
Și toarnă untdelemnul în vasele de lut.

Dany Căpătan