Pilda grăuntelui de muştar

Pilde, minuni şi vindecări
Matei cap. 13:31-32


Un om, în ţarină a pus
Un mic grăunte de muştar
Bobul cel mic creştea în sus
De El, nimeni n-avea habar

Era cea mai mică sămânţă
Pe care omul o avea
Dar el, care avea credinţă
Ştia, ce va ieşi din ea

Chiar dacă bobul mic era
Un copac mare, avea să fie
Vedea cu ochii, cum creştea
Şi păsări multe aveau să vie

În el să se adăpostească
În cuiburi, ouăle să-şi pună
Şi puişorii aici să-i crească
În a lui ramuri, să rămână

Căminul lor, aici va fii
În crengile mari, noduroase,
În siguranţă vor trăi
Sub ramurile lui, umbroase

Câci bobul a fost roditor
Chiar dacă a fost, neînsemnat
Semănat, a crescut uşor
Şi rodul bun şi-a arătat.

Amin

Câmpia Turzii, 1 mai 2014