N-am o minte înţeleaptă!

Eu n-am o minte înţeleaptă
Iar sufletul, nu ştiu de-i bun;
De-aceea-L rog pe bunul Tată
De vrea ca să îmi desluşească,
În întuneric să nu rămân!

Să scoată totul la lumină!
Pe înţeles să îmi vorbească!
Clar, în detalii să-mi expună
Cuvântul de la rădăcină
Dorinţa să mi-o hrănească!

Căci, tare mult doresc şi-aş vrea
Să înţeleg tot ce îmi spune!
Îmi vorbeşte prin vis noaptea
Şi alte ori, parcă şi ziua
Simt, cum mâna El Îşi pune

Chiar în locu-n care doare
În timpul când nu mai pot deloc!
Sunt slab şi văd - mă face tare;
Sunt mic, dar El mă creşte mare;
Doar să strig şi Numele-I invoc!

Când nu găsesc o rezolvare,
Când drumurile sunt închise,
Când totul e făr' de valoare,
La orizont nu văd o zare,
Luminile sunt toate stinse

Doar să-L strig şi iată, vine!
(Şi-i destul să-L strig în şoaptă)
Mă asigură şi-mi spune;
-N-ai teamă, Eu sunt cu tine
Şi te ţin la a Mea dreaptă''!

Ştiu, n-am o inimă-nţeleaptă
Nici suflet bun de am, nu ştiu;
Dar ştiu că, vreau o Cale dreaptă
Pe care pot să merg spre Tată
Prin Isus Domnul, al Său Fiu!

A. N. 08.10. 2020
Răcăşdia, C. S.