Mustrarea-i binecuvântată!

Mustrarea-i binecuvântată!


Un răspuns bun potolește
Pe acel ce-i mânios,
Cel înțelept socotește
Să dea un răspuns frumos

Cel nebun, urât vorbește
Și este nesocotit
Domnul din cer, nu-l iubește
Urăște, pe cel smintit

El, de sus, toate le vede
Pe cel bun și pe cel rău
În cel drept, El, se încrede
Căci, e aliatul său

Disprețul tare se vede
La cel rău, nechibzuit
El în Domnul nu se-ncrede
E fălos, închipuit

Și mereu disprețuiește
Ce tatăl său l-a învățat
Nu accepta, nu primește,
Știința, care i s-a dat

Cel care e înțelept
Știința o va semăna
Dar, acel ce nu-i deștept
Stricăciune va avea

Acei care jertfe aduc
În inimi au răutate
La Templu-n zadar se duc
Căci Domnul, le știe toate

Calea cea rea o urzește
Iubește doar ce-i nedrept
Merge și n-o părăsește
La minte, nu e deștept

Domnul stăpânește adâncul
Inima, în profunzime,
La om, îi știe și gândul
Cu El, nimeni nu se pune

Cel ce-i batjocoritor
Ce-i corect și drept, urăște,
Cel bun, e un întăritor
El, inima nu mâhnește

Stiința cată, neîncetat
Și mustrarea o primește
Cel nebun e înfierbântat
Sfatul bun, îl ocolește.

Amin

Câmpia Turzii, 18 noiembrie 2015