Mergând pe-a mea cărare

Mergând pe-a mea cărare
Te-am supărat mereu,
Căci nu știam ce mare
Și bun ești, Dumnezeu,

Când în tumultul vieții
Nu m-am gândit deloc
Ca-n sufletul țărânei
Să fii pe primul loc.

Am dat prioritate
La felurite căi
Și strălucirea lumii
Era în ochii mei.

Dar chiar și-n lupta firii
Când mâna Ți-ai întins,
Cu harul mântuirii
În suflet m-ai atins!

Ți-aduc azi mulțumirea
Pentru că mă veghezi,
N-ai anulat iubirea
Și încă mi-o păstrezi.

Îmi ești turn de scăpare
Și-alinul în dureri,
Cuvântul Tău e tare
Pe munții de tăceri.

De n-am rodit, ajută-mi
Prin harul ce mi-ai dat,
Să fiu sămânță bună
Și nu smochin uscat.

La fel ca și smochinul
Ce-ai amânat să-l tai,
Mi-ai dat încă o șansă
De-a fi cu Tine-n rai.

Cândva voi merge-Acasă
La Cel ce m-a făcut
Ființă valoroasă
Din bulgăre de lut!

București, 4.4. 2021