Marta

Motto: Ioan 11/5 ""Și Isus iubea și pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.""
Ps. 34/8: ""Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de cine
se încrede în El!"" Amin!

În cuhnia alăturată, printre oale și tingire,
O vedem acum pe Marta împărțită în slujire
Că venise Învățătorul însoțit de învățăcei
Și cu mare bucurie Îl primise-n casa ei.
Robotea Marta de zor să poată pune pe masă
Ca unui oaspete iubit o cină cât mai aleasă
Vrednică de-un Împărat, cu bucate felurite,
La masă să le servească-n tăvi și blide aurite
Și-n coșulețe argintate pâine caldă din cuptor,
Iar în pocale de cristal apă rece din izvor.

Voia să servească cina cât mai bine și mai iute
Dar Maria, sora ei, nu venea ca s-o ajute
Că prin crăpătura ușii a văzut-o că stătea
La picioarele lui Isus ascultându-L ce spunea.
"Doamne, zi-i să mă ajute, am bucatele de-adus! ... "
Dar inima-i ceară topită când aude cum Isus -
Care vede că-n slujire caută să se împartă,
Cu multă bunătate-o mustră "Martă, Martă! ... "
Rușinată de mustrare și de vorbele rostite
Se întoarce și aduce bucatele pregătite
Și-L ascultă pe Isus cum Mariei îi vorbește...
Iar în inimă, la urmă, Marta se mărturisește:

"Doamne!
Chiar de nu am stat și eu la picioare-Ți ca Maria
Din toată inima am vrut să îți cinstesc ospeția;
Deși mă îngrijeam de cină am auzit de la început
Tot ce îi spuneai Mariei, și atunci, de-aș fi putut
M-aș fi împărțit în două: Lângă oale jumătate
Ca să pot să-Ți pregătesc cele mai bune bucate,
Iar cealaltă jumătate... Îmi doream așa de mult
Să stau și eu ca Maria la picioare-Ți și s-ascult
Cuvintele care-mi umpleau inima mea de durere -
Despre patimi și ocară, despre moarte și înviere...

Gătind cina Ți-am privit Fața blândă și senină
Când Mariei îi vorbeai despre o altfel de Cină,
Cu Pâinea Vieții, Pâinea vie ce din ceruri a venit -
Și-i spuneai că cine mâncă această Pâine, negreșit,
Nu va flămânzi vreodată, nici însetat nu va fi
Ci, se va bucura de viață și în veac el va trăi.

Și-am văzut dorul aprins ce îmbujora fața Mariei
Când Tu, Doamne, îi vorbeai de tainele Împărăției,
Și de locașuri pregătite în cerurile necuprinse...
De fecioarele înțelepte cu candelele aprinse
Și cu untdelemn în vase, cum Îl așteptau pe Mire
Și-au intrat cu El odată în odaia de nuntire...

Nu am înțeles prea bine: Ce-i cu untdelemnul, oare?
Doar la cină când ai frânt pâinea pentru fiecare
Și ai binecuvântat-o, Doamne, abia atunci am înțeles
Ce mi-ai spus când m-ai mustrat, că Maria și-a ales
Partea bună, untdelemnul, ca vasul ei să fie plin,
Să aibă candela aprinsă, și când vine Mirele divin
Să-i iasă-n întâmpinare ca o-înțeleaptă fecioară
Și când ușa se va închide ea nu va rămânea afară.

Când ai rupt și pentru mine pâine din aluatul meu
Ce prin tainică lucrare, avea gust de Dumnezeu,
Atunci am priceput pe dată relevanța Împărăției:
Tu ești același Dumnezeu și al meu și al Mariei."
Amin!


Alba Iulia 17 noiembrie 2021