Mă-nchin, Părinte...

Mă-nchin, Părinte. . .

Mă-nchin, Părinte, și-Ți aduc
Ofranda rugii mele
Știu că-nchinările produc
Ieșiri din valuri grele.

Cuvintele ce le pronunț
Știu că ajung la Tine,
La Tine nu pot să renunț
Ești totul pentru mine.

Chiar și tăcerea o primești
Și gândul ce-o-nsoțește
Tu pretutindeni mă-nsoțești
Speranța-mi înflorește.

Privind în jur ne minunăm
De-atâta armonie
Oricând, oriunde Te-onorăm,
Ne-ai dat cetățenie.

Din gloriile ce n-apun
Ești suveran a toate
Iar constelațiile spun
Că-n Tine-i demnitate.

Declară Universu-ntreg
Că îi conduci destinul
Eu Te-am ales și Te aleg
Căci mi-ai tratat suspinul.

La tronul harului găsesc
Alin și îndurare
Acum și-n veci Te proslăvesc
Mi-ai dat și perle rare.

Acum nimic. . . nimic nu cer
Ci-nalț recunoștință
Ai lămurit un greu mister
Din propria-mi ființă.

Ce stare-naltă! Ce minuni!
Trăiesc din ceasu-n care
Ai pus în mine pasiuni
Și-o veșnică salvare.

George Cornici/25 Dec. 2017