Mă înconjori Stăpâne, cu rai de frumusețe

Mă înconjori Stăpâne, cu rai de frumusețe,
În zori deschizi bobocii să îmi dea binețe,
Îmi susură miresme din cupa crinilor
Și-mi lămurești cărarea cu strălucirea lor.

Trudesc să-mi câștig pâinea, dar Tu mă înfiori,
Căci trupul obosește, dar duhul e-n splendori,
Interferez cu stări de sfântă-Mpărăție,
În clip-uri feerinde de mare Bucurie.

Când cugetul atinge zenitul, în Cristos,
Îl poleiești cu Aur, să fie mai frumos
Și îl stropești cu lacrimi din ruga sub măslini
Ca să îi vindeci rana cununilor de spini.

Nechează-n țarc de humă visele buiestre,
Le slobozești Stăpâne, le lași fără căpestre,
Le dai aripi s-ajungă pe pajiștea divină,
Să pască-n libertate Lumina din Lumină.

Din ape vindecate înalț spre Cer cântare,
Un gheizer strălucind în Razele de Soare,
Te laud Doamne sfinte, din jarul din apus
Când voi găsi odihna pe brațul Tău, Isus.

Mă înconjuri Stăpâne, cu Rai de frumusețe
Și-n amurgirea vieții și-n veșnic tinerețe,
A fost prea mare prețul, dar Dragostea l-a dat,
Să mă-nconjori cu Raiul, ca fiică de-Mpărat.