M-ai ridicat!...

M-ai ridicat! ...

Căzut, Doamne, m-ai ridicat
Şi-n faţă mi-ai pus bucuria
Cum că m-aşteaptă veşnicia
Prin sângele ce L-ai vărsat
Pe-al crucii lemn, crucificat.

Prin haru-Ţi sfânt şi minunat
Ce-n suflet mi-a sădit tăria
Şi mi-a dat pacea şi-armonia,
Doamne bun, Tu m-ai salvat
Şi-asupra-i luat al meu păcat.

O! Tăria de-a sta lângă Tine,
Mi-ai dat pe a Ta sfânta cale
Când inima-mi, zăcea în jale
Şi s-afla-n lacrimi şi suspine,
Şi pribegeam pe căi străine.

Astăzi, - ea tresaltă-n mine
Prin cântări sfinte-n Osanale
C-ai coborât din cer, în vale
Să mă ridici sus, dintre ruine
Spre zări preasfinte şi senine.

Şi când Doamne mâna bună
Tu Ţi-ai întins-o asupra mea
Aflându-mă... pe calea rea -
Deja eram prins de furtună
Prin avalanşa-i cea nebună.

M-ai tras la Tine, şi-mpreună,
Trăind, să ştiu ce-i fericirea
Şi ce înseamnă... mântuirea,
Când voi primi-a vieţii cunună
Cea mai dorită sfântă arvună.

Flavius Laurian Duverna
14-24 iunie 2014