Înmuţirea pâinilor

Înmulţirea pâinilor
Matei cap. 14:13-21


Isus, voia singur să fie
Retras să steie, liniştit
Nimeni la El să nu mai vie
Pentru Ioan, a suferit

Căci el murise, o ştia
Irod, moartea i-a hotărât
Inima Lui tristă era
Acum, toate s-au împlinit

Noroadele Îl aşteptau
Pe jos, cu toate L-au urmat
Mulţi oameni de Isus ştiau
Minuni, care s-au întâmaplat

Pe Isus, mila l-a cuprins
Când a văzut aşa mulţime
A vindecat ce I-au adus
El, pe bolnavi i-a făcut bine

Căci toţi acei ce Îl urmau
Erau bolnavi şi necăjiţi
Şi cu tărie în El credeau
Se și vedeau tămăduiţi

Seara încet se aşternea
Ei, erau mulţi şi obosiţi
Şi la toţi foame le era
De arşiţa zilei, trudiţi

Iar prinprejur nu se găsea
Nimic, să fie cumpărat
Cinci pâini si doi peşti se aflau
Pe care Isus i-a luat

Noroadelor le-a poruncit
Cu toţii, pe pământ să stea
El, Tatălui I-au mulţumit
Pentru hrana ce le-o dădea

Pâinea, a fost binecuvântată
Şi cei doi peşti ce i-a primit
Apoi, bucată cu bucată
La cei prezenţi, le-a împărţit

Chiar ucenicii i-au servit
Pe acei, care pe jos stăteau
Mulţimea toată s-a hrănit
Şi Domnului Îi mulţumeau

Şi doisprezece coşuri pline
De rămăşiţe au adunat,
Multe fărâmituri de pâine
Toţi de aici, s-au săturat

Ei toţi, minunea au văzut
În Isus mai tare credeau
Şi au făcut de cunoscut
Minuni, care se petreceau.

Amin

Câmpia Turzii, 12 aprilie 2014