Îmi luminezi cu dragoste cărarea

Surioara mea, eşti binecuvântarea
Ce Tatăl Dumnezeu mi-a dăruit,
Îmi luminezi cu dragoste cărarea,
Pe care merg cu pasu-mi obosit,
Ai fost mereu şi eşti o mângâiere
În viața mea şi simt puteri de sus,
Când îmi vorbeşti, dispare-orice durere,
Căci tu iubeşti, cum a iubit Isus.

Ajuți mereu şi fără de cârtire,
Pe cel bolnav, flămând, pe cel căzut,
În viața ta văd milă şi jertfire,
Căci înțelegi ce Tatăl ți-a cerut.
Ai căutat s-aplici cu-nțelepciune,
Tot ce-ai citit în Sfântul Său Cuvânt,
Lucrarea ta îndeamnă la sfințire,
Eşti o candelă vie pe pământ.

Surioara mea, mulțimii vreau a spune,
Că Dumnezeu e drept şi credincios,
El te-a ales ca sprijin pentru mine,
Slăvit să fie Domnul meu Cristos!
Precum un înger ai răspuns chemării
Şi ai vegheat să-mi fie drumul drept,
Când plâns-am fost din pricina durerii,
M-ai mângâiat, cu drag m-ai strâns la piept.

Prin Duhul Sfânt, mi-ai dat încurajarea,
Ai lăcrimat, purtând povara mea,
Dar vreau să ştii că binecuvântarea,
Va fi mereu, mereu asupra ta.
Căci Dumnezeu îți vede dăruirea
Şi mila ta ce spre sărmani o-ndrepți,
Că nu-ți doreşti aicea răsplătirea,
Ci sus în cer răsplata o aştepți.

Îți mulțumesc surioară pentru toate
Şi mulțumesc Părintelui Preasfânt,
Că am primit în duhu-mi libertate,
Oricât de greu mi-e traiul pe pământ,
Dau slavă pentru frații în credință,
Ce-n unitate stau şi-ngenuncheați,
Se roagă s-avem pace, biruință,
Să fiți cu toții binecuvântați!

27/10/14, Barcelona-Lucica Boltasu