Fapte bune

Fapte bune


Un copil mergea pe stradă;
Neatent, s-a împiedicat...
Am iuţit pasul, degrabă
De el, m-am apropiat.

Genunchiu-i era zdrelit
Lacrimi pe obraji avea;
Cu blândeţe i-am vorbit,
Inimioara-i suspina...

L-am luat chiar de mânuţă,
Şi de jos, l-am ridicat.
L-am dus înspre grădiniţă
Şi acolo, l-am lăsat...

Mi-a spus că e-n grupa mare
Şi se ştie descurca
Dar, o dală din cărare
S-a ivit, în calea sa...

De cel mic m-am despărţit
Eram aşa împăcat...
Eram vesel, mulţumit;
Mai departe, am plecat.

La o trecere am ajuns;
Am văzut un bătrânel
Se uita în jos şi-n sus,
Nu era sigur pe el...

Cu bastonul, uşurel,
Încerca drumul să-l treacă;
Se proptea bine în el
Şi nu ştia ce să facă...

Se simţea neputincios
Trupul, tot îi tremura...
Eu l-am apucat frumos
I-am dat sprijin, mâna mea;

Şi încet, drumul l-am trecut...
Tare mult mi-a mulţumit
Şi mirat că l-am văzut,
Mă privea nedumerit...

Mi-a spus că este uimit
Că i-am fost de ajutor
Ca demult n-a mai păţit
Să aibe, însoţitor...

El m-a binecuvântat:
Domnul, să mă răsplătească;
Vorbele, m-au bucurat
Cândva, or să se împlinească.

În gând eu sunt împăcat;
Fapte bune am făcut,
Pe cei doi i-am ajutat
Pentru mine însemna, mult.

Sfatul mamei l-am urmat:
Să fiu bun şi săritor,
Să fiu drept, să fiu curat,
De toate mulţumitor;

Domnului să-I mulţumesc
Pentru toate ce mi-a dat
Toată viaţa să-L slujesc
Şi să Îi fiu, devotat.

Amin

Câmpia Turzii, 10 octombrie 2014