Dragoste ce Te-ai jertfit!

Dragoste ce Te-ai jertfit!

Dragoste ce Te-ai jertfit,
Tu-ai fost taina studiată
De-acei cu suflet smerit
Peste vremi, necontenit,
Mult dorită şi-aşteptată!

Izvorând din Dumnezeu
În splendoarea glorioasă,
Ţinta atinsa-i în apogeu
Purtând păcatul cel greu
În jertfirea maiestuoasă.

Şi-ai demonstrat tuturor
Lumilor, ce-n existenţă,
Urmăreau cu griji şi dor
În cel mai groaznic omor
Biruirea în complezenţă.

Stâncă pentru mântuire,
Tu ai fost...şi vei fi încă
Pentru omul cu gândire
Cea mai scumpă fericire,
Ştiinţa pururea adâncă!

Şi toţi câţi s-au străduit
Prin studii cu prisosinţă
Depunând mare silinţă,
Caracter, ei şi-au clădit
Prin sublima cunoştinţă.

Şi vor spune tot mereu
Că ai fost atât de mare,
Din Eternul Dumnezeu
Cel mai minunat trofeu,
Izvor tainic, de salvare!

Flavius Laurian Duverna
20 aprilie 2008