De când umbra de îndoială s-a risipit

DE CÂND UMBRA ÎNDOIELII S-A RISIPIT

De când umbra de îndoială s-a risipit
Nu mai rătăcim prin subterane unghere
Și-n cortul binecuvântat ne-am adăpostit
Unde-am fost atrași de-o sfântă adiere.

În căutarea unui rost nu mai cutreierăm
Cunoaștem menirea fiecărui pas spre răsplată,
Știm că producem rod doar atunci când urcăm
Spre zona cu fericiri cerești încărcată.

Timpul șederii în adânca tenebră s-a dus
Nu mai trăim sub povara fricii intense
Suflarea Sfântului Duh spre Cuvânt ne-a condus
Să primim, mereu, dumnezeiești recompense.

A fost o zi de sublimă cercetare
Și azi ne-o amintim cu ochi înlăcrimați
Acel eveniment îl numim descătușare
C-am fost pentru trăiri divine destinați.

De când umbra de îndoială s-a risipit
Conecția cu Cerul e neântreruptă
Cu Fiul jertfei supreme ne-am logodit
Să fim triumfători în fiecare luptă.

Încredințând destinul în palmele străpunse
Trăim experiențe ce ne-ndumnezeiesc
Ce har că am găsit comorile ascunse
Că-n ele sfinte idealuri se-mplinesc.

George Cornici/15 Iulie, 2017