Dar sufletul...

Îmi înrobeşte ochiul orice floare,
Îl paspolează stelele cu-argint,
Dar sufletul vrea stări nemuritoare
În plinătatea Duhului Preasfânt.

Ascult Raiul în clinchetul de rouă,
În frunzele foşnind doine de dor,
Dar sufletul vrea o Cântare Nouă
Să-ntâmpine Un scump Mântuitor.

Îmi dăruiesc gutuile miresme
Din candele de aur străveziu,
Dar sufletul vrea-n părtăşii supreme
Tămâia rugii, până nu-i târziu.

Îşi cată inima un turn din care
Să-şi clopoţească faima peste lume,
Dar sufletul, smerit în închinare,
La poala Crucii înalţă un Nume.

Îmi iuţesc paşii biciuiţi de clipe,
Nici buciumul serii nu i-a oprit,
Dar sufletul un zbor vrea să-nfiripe,
S-ajungă la Cer, iertat, mântuit.

Adun zi de zi într-un vis efemer,
Bucurii, fericiri pieritoare,
Dar sufletul vrea un Tezaur în Cer,
Indestructibil, veşnic în Soare.

Plineşte-mă Isuse cu Iubire,
Mai toarnă o măsură de Duh Sfânt,
Mai dăm şi râvnă şi mai dă-mi putere
Să-mi împlinesc menirea pe pământ.

Amin!