Chiar din zorii „dimineții”

Chiar din zorii „dimineții”

Chiar din zorii „dimineții”,
Când entuziasmu-i mare
De Nou început al vieții,
Pe îngusta cale apare

Câte-o piatră grea și mare...
Dacă-o abordezi din fire
Te-ai și pus la strâmtorare,
Că piatra-i de poticnire...

Dar, prin Duh de-o abordezi,
Este-o binecuvântare,
Har sfânt să te cercetezi
Și să-ți faci timp de închinare.

Astfel Domnul te conduce
Prin har spre îndumnezeire
Căci închinarea-ți aduce
Pace-n suflet și împlinire.

Orice „piatră de încercare”
Este practic un altar
Când răscrucea între hotare
Cere noi puteri prin har.

Drumul către nemurire
E înțesat de-„altare” mari,
Ce-s pietre de poticnire
Pentru cei în fire tari.

Fiindcă pe calea credinței
Nu încapi cu tot cu fire!
Eu-i steagul neputinței
Care cere răstignire!

03/03/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)