Casa din cer

Doamne... mi-ai vorbit în vis și mi-ai spus că mă iubești
M-ai purtat în duh pe brațe către slăvile cerești
Și mi-ai arătat Părinte, casa mea din veșnicie
Construită prin credință, dragoste, statornicie...
Totul strălucea acolo... casele erau de vis
Fiecare cu ferestre și-ncăperi de nedescris
Însă casa mea Isuse, terminată nu era
Îi lipsea acoperișul și-o fereastră îi lipsea...
Speriată Te-am privit... Doamne, sunt o păcătoasă
Casa mea e o ruină nu e mare și frumoasă
Mult mai am de lucru Tată... cu putere de la Tine
Știu că o voi termina și nu-mi va lipsi vreun bine...
M-ai privit cu ochii blânzi... mi-ai zâmbit înduioșat:
”Mai ai timp să construiești... mai ai timp de adunat
Însă fiică, nu uita să aduni comori în cer
Căci ce-aduni pe-acest pământ într-o zi se duc și pier!”
M-am trezit din vis zâmbind... O, Părinte-Ți mulțumesc
Că mi-ai pus la viață zile, să mai iert, să mai iubesc,
Și Te rog, să mă ajuți, sus în cer să am o casă
Construită prin credință: trainică și luminoasă!

Vulcan-02-09-2020
Mary