Când vei apare-n strălucire

Când vei apare-n strălucire

Când vei apare-n strălucire
O, scumpul meu Mântuitor,
De mii de îngerii, ca-nsoţire
Vei fi-Acel Rege, izbăvitor
Pentru-urgisitul Tău popor!

De-aceea iar, când ai să vii
În slava Ta şi-n preamărire,
Vei demonstra la-i Tăi copii
C-ai fost Garant în izbăvire
Prin sfânta Ta neprihănire!

Căci semnele vii purtătoare
La cap şi-n coasta împunsă,
La ambele mâini şi picioare,
Vor arăta-n Jertfa străpunsă
Puterea cea sacră ascunsă.

Vor fi-o neştearsă mărturie
Că-n lupta dusă pe pământ,
Păcatul şi-a putut să-nscrie
Semnele-i în trupu-Ţi Sfânt,
Acceptând crudul mormânt!

O, dar viaţa n-a putut reţine
În vraja morţii-osânditoare,
Iarăşi ai luat, ce-Ţi aparţine:
Puterea-n veci nemuritoare,
A vieţii-n slăvi, triumfătoare!

Flavius Laurian Duverna
05 ianuarie 2014