Când plânge sub cruce ființa

Nu-i nimeni să-mi stâmpere dorul,
Nu-i nimeni să-mi fie aproape,
Dar simt în adâncuri, fiorul
De dragoste sfântă, agape!

Doar Tu ești prezent totdeauna,
Doar Tu-mi dai puteri, Domnul meu,
Oprești cu o vorbă, furtuna,
Povara mi-o iei când mi-e greu!

Când urc peste culmi de durere,
Când sunt doborât de necaz,
Doar Tu îmi aduci mângâiere
Și lacrima-mi ștergi pe obraz.

Ești Domn, dar și Fiu al durerii,
De-aceea Te rog, mă ascultă,
Atunci când privesc largul zării,
Dă-mi Doamne, putere mai multă!

Mărește-mi de-asemeni, credința,
Căci nu vreau vreodat' să cârtesc,
Când plânge sub cruce ființa,
În dragoste mai mult să cresc!

Să pot să iubesc pe-orișicine,
Să pot ca să iert ne-ncetat,
Să nu uit ce ești Tu și cine,
Sunt eu, fiu pierdut și salvat!

De-aceea în clipe stinghere,
Când singur mă simt și uitat,
Să nu mă afund în durere,
Ci slavă să-Ți dau ne-ncetat!

Să spun că aici e doar clipa,
Dar sus este viață și cânt,
Acol' nu-mi va plânge aripa,
Ce-am frânt aici jos pe pământ!

Mereu Tu aduni cu blândețe,
Spărturile vasului meu,
Balsam pui pe răni, cu finețe,
Prin Duhul, puteri primesc eu!

De-aceea în clipe stinghere,
Când singur mă simt și uitat,
Să nu uit că Tu-mi ești putere
Și slavă să-Ți dau ne-ncetat!

23/08/2020, Barcelona- Lucica Boltasu