Armura lui Dumnezeu

Tu pleci la luptă astăzi, cavalere,
Şi poate că ai temeri care dor
Dar, cu-ndrăzneală, Domnului Îi cere
Armura sfântă, care dă putere,
Şi-ai să sfârşeşti lupta biruitor.

Nu sângele şi carnea-ţi sunt vrăjmaşii
Ci-ai beznei veacului stăpânitori,
Dar tu, având în sfinţi înaintaşii,
Eşti echipat de Cel ce-ţi poartă paşii
Spre Ţara sfântă, dincolo de nori.

Având drept platoşă neprihănirea
Şi mijlocul cu adevăru-încins,
Nu vei ceda, nu te va-nvinge firea
Ci, credincios, îţi vei urma menirea,
Cea de învingător, nu de învins.

Cu râvna Veştii bune în picioare
Vei trece-obstacole de netrecut,
Iar când cel rău, în apriga-i turbare,
Va trage cu săgeţile-arzătoare
Vei fi imun sub al credinţei scut.

Ia, de asemeni, coiful mântuirii
Şi-n mână spada Duhului s-o ai,
Cuvântul sacru al Dumnezeirii
Care este esenţa nemuririi,
Şi intră în coloana pentru Rai.

Pleacă-ţi genunchii astăzi, cavalere,
Când pleci în bătălia pentru cer
Şi-n rugăciune cu-ndrăzneală cere
Armura sfântă, plină de putere,
Celui ce-i din vecii Armurier.

Amin
Vulcan, 5 sept. 2006