Ai rânduit Tu toate!

Îmi dispăruse harul
Acolo unde-am fost
Şi îmi pierdusem darul;
(Să stau, nu avea rost).

Făcuse Domnul totul
Ceva parcă -mi lipsea;
Foarte bun îmi era locul
Dar, n-aveam conexiunea!

Punctul de Legătură
Îmi era... incomplet;
Era doar o frântură
Nu-mi pătrundea în suflet!

Chiar de mereu ceream:
-Dă-mi harul înapoi!
Nimic nu desluşeam;
Şi-ncercam să mă despoi

De fire, de-obiceiuri,
De-orice preocupare;
Gândeam la-acele vremuri
Când Tu, mă făceai tare!

Şi-ai rânduit Tu toate
Să mă-ntorc înapoi;
Şi-aici văd că se poate
Împreună, amândoi.

Te simt în vânt şi-n ploaie!
În nori şi în furtună!
În creanga ce se-ndoaie
Şi-n tunetul ce tună!

Te simt în zi frumoasă
Şi-n soarele ce-i cald!
În tot ce-mi pui pe masă,
Isus al meu cel drag!

Mi s-a re'ntors şi harul
Ce mi-ai dat în trecut
Şi-i mai puternic darul
Acum, decât la-nceput!

A. N, 03.10. 2020
Răcăşdia, C. S.