Vestea cea bună...

Vestea cea bună...

Este seară, e senin,
Turmele s-au adunat;
Îngerii din ceruri vin,
Şi totul, pare schimbat...

Stau păstorii... se întreabă...
'Oare ce se va-ntâmpla,
Căci îngerii, vin degrabă,
Parcă ar căuta ceva? ... '

Nu departe de-a lor turmă,
Este un staul mititel...
Îngeri vin, iar cel din urmă,
Se opreşte puţintel...

El aduce o Veste bună:
'Se va naşte un Prunc ceresc! '
Iar ei, la alții să spună
De acest dar dumnezeiesc.

Strânşi, ei staulul veghează,
Şi aşteaptă cu răbdare...
Ca să intre, nu cutează,
Stau afară-n aşteptare...

Sus pe cer, o stea străluce,
Semn că Pruncul S-a născut.
Vestea aleargă, fuge iute,
Toți de acolo L-au văzut.

Au intrat să I se-nchine
Ca şi unui Împărat,
I-au făcut urări de bine,
Şi toţi, daruri I-au lăsat.

Au venit păstori în grabă,
Vestea, umple tot pământul,
Căci toţi, au băgat de seamă...
Ştirea aleargă ca vântul!

Ei Îi aduc închinare,
Fremătând de bucurie,
Căci minunea este mare!
Întreg pământul să ştie

Despre Pruncul nou-născut
În ieslea din Betleem,
Cel ce jertfă S-a făcut
Să ne scape de blestem.

Amin

Câmpia Turzii, 23 decembrie 2017