O, Prunc iubit...

O, Prunc iubit...
Alexandrina Tulics-album Pâine Din Țăst

Un nai mă cheamă-n doina de acasă,
sub cetina de brad înlăcrimată...
Pășesc încet, mai temătoare,
nu fericită c' altă dată.
E singur bradul, mă așteaptă,
să-i spun povești ca-n fiecare an
dar ochii mei îl lăcrimează
și boabele îmi cad pe ram.
Un foșnet ca o zbuciumare
se aude printre crengi,
și-mbrățișările-i întinse,
mă îndeamnă-n drag:
-Lacrima să-ți ștergi!
Cuprinse-s crengile deodată
și imaginea-mi arată:
mulțimi de măști se-ascund sub cetini
iar brațele împreunate sunt familia și
o mulțimi de prieteni.
Își scot din sân cadouri,
bobițe roșii cu cetină de brad
și ciocuri-păsărele, cântând ca altă dat'.
Ei râd, se bucură-mpreună,
vorbind de vremurile bune
și a Pruncului cunună.
Se-aud colinzi
sub brad-n oftat, cântate împreună.
Am zăbovit acolo-n verde,
am suspinat... nu știu când m-am trezit...
Trei Crai veneau
sub bradul bucuriei mele
cu îngerii cântând.
O, Prunc iubit, bine-ai venit! !
O, Prunc iubit, bine-ai venit!

20 decembrie 2020-Delafield