Decembrie

De-afară, decembrie îți bate în poartă
Și-aduce cu el sărbătoarea.
În casă, îndată începe mișcarea:
Curat, împodobit, mâncarea...

Și pe când tu, printre blide,
Lupți cu cartea de bucate,
Vocea celui vechi din tine
Pe genunchi deschide-o Carte.

Când cu mătura și mopul
Casa bine-o lustruiești,
Auzi vocea cum îți cere
Doar o clipă să te-oprești.

Stele, globuri colorate -
Casa vrei să-mpodobești,
Vocea de copil îți spune
Ca la cer tu să privești... .

Si de-odată, tace vocea,
Și-o auzi plângând ușor:
“Eu am vrut s-ascult povestea
Despre micul Pruncușor...

Când pe tine toată treaba
Te ținea prins printre blide,
Eu voiam să vii la ușă
Ca să ascultăm colinde...

Iar când obosit de grijuri
Rămâneai pe gânduri dus,
Îți șopteam cu-nfrigurare:
Să vorbim despre Isus...

A venit, nu pentru casa
Ce frumos o pregătești,
Ci ca să găsească-n suflet
Dorul pentru Cel Ceresc.

Să-L aștepți ca și atunci
Când, cu voce de copil
Îngânai privind la geam
Primul tău colind umil.

Copilașul cel din iesle
Un copil la El așteaptă,
Ce, cu inima lui blândă
Să primească a Sa Taina... ”