Cale veșnic nouă

Țin cu privirea magii
Luceafărul în față
Nu buchisind prin pagini -
Trăind curați prin viață.

Lătraturi de primejdii
Se-aud din părți și urme
Cer preoți din odăjdii
Cărarea să și-o curme.

E doar o rătăcire
Și țelul lor și vrere
Căci visul de iubire
E fără de putere.

Datori sunt să rămâie
În scripte și în temple
Științe de tămâie
Să poată să contemple.

Dar nu să umble-aiurea
Prinzând stele pe dealuri
C-or da în nicăiurea
Cu-aceste idealuri.

De îi va râde-o lume
De calea lor beteagă
Și își vor pierde nume
În depărtarea largă.

Dar după vreme-n vreme
Ei s-au întors încoace,
Erau ochii lor steme
Puternice de pace.

Spuneau din piept și gură
Că s-a născut un Rege...
Dar nimeni nu putură
Să-i creadă, se-nțelege.

De parcă nu plecară
Ori n-au putut să vie,
Dar craii se plecară
Să-nvie-n veșnicie.

Azi alți pornesc spre zare
Când raza pocăinței
În inimă răsare
Luceafărul Credinței.