Viața nu-i un drum spre nicăieri...

Viața nu-i un drum spre nicăieri...

Viața noastră nu-i un drum spre nicăieri,
Ea nu-i o cale înspre aici si acum,
Nu te-ai născut, ca-apoi ca praf să pieri,
N-ai apărut, ca-apoi să fii doar scrum!

Nu ești fir de nisip în Galaxie,
În tine-i suflet viu, nemuritor -
Făuritorul tuturor, cu drag și mie, ție
A pus în noi ceva de preț, nepieritor!

El a suflat în noi un strop din Nemurire,
El ne-a scăldat în binecuvântări,
Apoi S-a dat pe Sine prin jertfire
Ca să deschidă drum spre fericire-n albe zări!

El zi de zi în Har și a Sa tărie,
Ne poartă-n braț biruitor de Tată,
O, cum să nu-L lăudăm cu drag și bucurie
Când El tot toarnă, toarnă iubirea toată!

Nu, nu ești și nu sunt doar praf ce-apoi dispare,
Avem în noi un strop din Nemurire!
Ce minunat să-I cânt, să-I cânți în adorare,
O, ce nemărginită fericire -

Să știi, Acel ce ține Universul
Te știe, ține, vede, te conduce
Și clipă-n clipă îți veghează mersul
Prin Cel ce, slăvi lăsând a mers la cruce!

Viața noastră nu-i un drum spre nicăieri,
Să nu trăim doar spre aici și acum,
Să tindem zi de zi - mai mult, mai mult la Cer,
Căci toate, toate vor pieri ca scrum...