Vești înspăimântătoare ne tulbură ființa

Vești înspăimântătoare ne tulbură ființa

Vești înspăimântătoare ne tulbură ființa,
Mulți nu mai au nici pace, nici strop de bucurie,
O molimă perfidă ne clatină credința,
Un virus ucigaș ne arată neputința,
Și-am decretat în grabă în lume pandemie.

S-au luat măsuri urgente de strictă izolare,
Se spune că învingem de stăm închiși în casă.
Ne punem pe genunchi și cerem vindecare,
Dar totuși mă frământă o tainică întrebare:
De ceilalți morți din lume, ne doare? ne mai pasă?

În fiecare zi mor mii și zeci de mii în lume
Și eu sunt doar o voce ce strigă în pustie:
Se duc cei oropsiți și oameni cu renume,
Avem triste statistici și vai nu sunt doar glume,
Acesta e păcatul și crunta lui robie.
De ce nu recunoaștem că-n lume-i pandemie? , ,

Păcatul în esență e o neascultare,
De tot ce Creatorul cu drag ne-a poruncit,
Păcatul ne aduce poveri nimicitoare,
Rănește și conduce pe mulți la disperare,
Mai poate oare omul să fie izbăvit?

Mor zi de zi în lume oameni accidentați,
Un tăvălug de-avorturi, ce mare tragedie...
De boli ce nu au leac sunt mii azi secerați,
De droguri și alcool sunt prea mulți îngropați,
Aceasta nu e oare cumplită pandemie?

Desfrâul imoral pe mulți i-a prăpădit,
Sfârșitul își găsesc în patimi mari și grele,
Puțini se mai trezesc când văd ce-au risipit,
Puțini sunt ca tâlharul pe cruce pocăit,
Puțini mai cer ca Domnul în jertfa Lui să-i spele.

De la Adam încoace, e de luat în seamă,
Păcatul ca un virus răpune nemilos...
Suntem cu toți atinși de-a răzvrătirii dramă,
Și-n teama cea de moarte, Scriptura ne îndeamnă,
Să căutăm salvarea doar în Isus Hristos!

O, dă-ne Doamne, Tată, la toți înțelepciune,
Să alegem separarea de patimi prin căință,
Să-Ți implorăm iertarea acum prin rugăciune,
Să fim mai plini de Duhul, de rod, de fapte bune,
O pildă a trăirii prin har și prin credință!

de Teodor Groza
26.03. 2020
Vișeu de Sus