Trec anii...

Trec anii...

Trec anii şi se duc zburând
Şi-n urma lor, trecem şi noi,
Şi generaţii, rând pe rând
Misterul vieţii-adulmecând
Marcăm vremurile de-apoi.

Poate mai mult ca niciodată
Cu paşi grăbiţi, către sfârşit,
Mergem cu timpul, ce arată
Cadranul ceasului cum saltă
Căci semnele, s-au împlinit.

Planeta lumii, cea albastră,
Iat-o! Se clatină din temelii!
Şi ca petala dintr-o glastră
Făr-anunţ câte-o fereastră,
Îşi mai deschide, prin stihii.

Vrea să ne spună, să privim
Atent când ea este deschisă,
Şi viaţa astfel, s-o regândim
Contempând, tot ce privim
De-a fi corectă, mai precisă.

O, e timpul să ne-apropiem
De-Acel ce este Dumnezeu,
Pe calea sfântă să mergem
Voinţa-I sfântă să-nţelegem
Şi-n Ea să persistăm mereu!

Căci semnele acum ne-arată
Cum pretutindeni, zi de zi,
Mărturisesc clar ca niciodată
Căci vremea este apropiată,
Că Domnu-I gata, de-a veni.

Flavius Laurian Duverna
11 ianuarie 2005, Stia-Arezzo-Italy