Tot ce ești...

Tot ce ești...

Tot ce ești stă într-o suflare
Dar rănești și nu te doare,
Cauți valori și pierzi valoare,

Calci cu tălpile pământul,
Atingi stelele cu gândul,
Dar mintea ți-o suflă vântul...

Măsori adâncimile,
Socoți înălțimile...
Dar „nu-ți vezi măsurile”.

Treci prin foc dar rece ești!
Strângi comori dar sărăcești!
Mergi pe-un drum dar rătăcești...

Birui dar n-ai biruință,
Cunoști dar nu ai „știință”,
Știi dar nu ai conștiință...

Ai un Țel dar n-ai voință,
Ai Chivot dar nu-n ființă,
Ai un crez...dar n-ai credință!

Soare ai dar n-ai lumină...
Pace ai dar nu-i divină...
Râzi...dar duhul tău suspină!

Ai picioarele în mână,
Ai și Ținta la îndemână,
Dar, și-o inimă haină...

Viață ai dar nu trăiești...
Iubit ești dar nu iubești...
Te cunoști...dar te-ocolești!

Vrei din ceruri stelele,
Din pământ comorile,
Din lume plăcerile

Și-ți urmezi visările
Dar nu-ți numeri zilele
Să-ți faci socotelile!

Ai Cuvânt dar nu-i dai glas,
Te treci fără-a face-un pas...
Pleci...Și nu-ți iei bun rămas...

Visul viitoru-ți scurmă,
Urma îți rămâne în urmă,
Un suflu suflarea-ți curmă...

Tu îți glorifici sinele,
Moartea îți curmă zilele...
Ce câștigi nebunule?!

Caută-n suflet rațiune,
Cere-n duh înțelepciune
Și fugi de deșertăciune...

03/11/2016*Ioan Hapca
(Zaragoza)