Ți se va cere socotealā!

Suntem trimiși aici în lume
Să fim exemple și lumini
Cinste făcând sfântului Nume
Care-L slăvim și îL iubim.
Chemăm oameni la pocăință
Și când le spunem de Isus
Despre botez, despre credință
Au un cuvânt și ei de spus:
-De ce s-abandonez credința
În care știu că m-am născut?
Ce-mi poate da-n plus pocăința
Când eu de-ai voștri am văzut
Vorbind ca mine, iar în faptă
Mai rău ca mine chiar ei fac. .
E calea voastră, chiar, mai dreaptă
Când mulți de-ai voștri-și fac pe plac? ?
Unul înșeală, altul minte,
Altul e lacom, invidios
Iar altul fură cât cuprinde:
Cu ce le sunt lor mai prejos? ?
Un altu-i plin de răutate,
Ca-ntr-un aluat dospește-n el,
Altul cu-orgoliul este frate:
N-aș vrea să fiu ca ei defel!
Tu vezi cum eu respect credința?
Nu fac nimic din ce fac ei.
Ce-mi trebuiește pocăința?
Să am ca ei alți dumnezei?
Da, ei nu beau și nu fumează
Dar dumnezei mai mulți slujesc,
Eu vreau să fiu cu mintea trează
Deci nu vreau să mă pocăiesc! !
***
Da, frații mei, aceste rânduri
Care le-am scris aici, mai sus
Ne poate pune-un pic pe gânduri
Pe noi, urmașii lui Isus. .
Ar trebui să fim Lumină,
Precum Stăpânul ne-a-nvățat,
Altminteri ne umplem de vină
Că-i ducem pe-alții jos în iad.
Da, mântuirea-i personală
Așa le spun eu tuturor,
Că cine-nșeală se înșeală.
Că Sie-și este-nșelător.
Că-i personală, cum mâncarea
Doar pentru mine-o pot mânca,
Doar mie îmi astâmpăr foamea:
Mâncând eu nu pot altcuiva.
Dar omul asta nu-nțelege
De-aceea noi fiind creștini
Trăind după divina Lege
Ar trebui să fim lumini.
E trist ca după-ntreaga viață
Să ne trezim că am luptat
Cu pumnu-n vânt, privind în față
Răsplata, iadu-nfricoșat.
E și mai trist ca lângă tine
Să-i vezi pe cei ce i-ai târât
Prin viața-ți care doar rușine
Numelui veșnic i-a făcut.
De vrei Lumină, fii lumină,
Cum ai făcut vei și avea,
De ești pătat însă de tină
Te-așteaptă iadul, nu uita.
Ți se va cere socoteală
De cum în viață ai trăit,
De câți ai scos din foc afară
Sau câți spre foc ai rātācit!