Te cheamă cerul!

Te cheamă cerul. . . oare nu auzi
De stai tot rece fără să răspunzi?
E astăzi ziua ta de cercetare
Când poți primi răspuns la întrebare. . .

De ani întregi alergi către niciunde
Te lupți cu pustiirea ce sufletu-ți pătrunde
Și prea puțin privești spre Creator
Străin și singur. . . veșnic călător. .

Dar uneori, în ceas târziu din noapte
În duhul tău se întrupează șoapte:
Cine ești tu și care-i rostul tău?
De ce nu te iubește Dumnezeu?

De ce ți-e inima așa de rece
Și viața de ce iute se petrece?
De ce iubirea pare că-i un vis
Și cerul veșniciei neatins?

O, dragul meu. . . e zi de cercetare
Când poți găsi răspuns la întrebare. . .
Te cheamă cerul. . . Însusi Dumnezeu
Ar vrea să te numească ”fiul Său! ”

Dar fă un pas și ochii ți-i îndreaptă
Spre Cel ce cu răbdare te așteaptă
Și vei primi răspuns la întrebări
Prin har divin și binecuvântări!

Vulcan-21-05-2017
Mary