Suntem limitați de spațiu și timp

Suntem limitați de spațiu și timp
Si granițe multe, țări, ape-ntre noi
Dar când nu gândești vine un răstimp
Când dispar toate și griji și nevoi.

Erai copiliță când viața ai infruntat,
Erai o puștoaică, cu vise și-ai plecat
Plângând și oftând în lumea cea mare,
Ai vrut să dispari ca dintr-o închisoare.

Ai vrut ca să faci lucruri multe, bune
Aș vrea să le înșir, dar nu le pot spune
Erai o străină în țara de vis
Si-n gând tu împlineai tot ce ti-ai promis.

Nimeni nu știe ce trece un străin
In țara străină când totu-i pustiu și hain,
Nimeni nu știe ce doruri amare il pasc
Si gânduri și vise și doruri, of, cum mai renasc.

Acum mă gândesc și-aș vrea să-nțelegi
Ești om și ai suflet și trebui s-alegi
Sunt zile când vrei doar să pleci, să te-ntorci
Pe pământ nu e bine, nu-i țară cu inorogi.
Emilia Dinescu