Se întinde o vale...

Se întinde o vale...

Se întinde-o vale de ispite
Și-un prag înalt de poticnire
În calea inimii împietrite
Și-a „orbilor”, cu rea voire,
Ce au „vederi” închipuite,
Purtând în loc de „înnoire”
Doar „calități” nepotrivite...

Și cei mai mulți cad zmei robiți
Să poarte osânda după Lege!
Deși-au fost smulși și dezrobiți
Din mâna celui fărdelege,
Răscumpărați și prețuiți
La prețul Celui mai Sfânt Rege,
Din nou se lasă înlănțuiți...

Dar zeci de mii de orbi să fie
Înșirați pe drumul morții,
Unul numai să-și revie
Și vor fi salvați cu toții!
Căci Hristos, Calea cea vie
S-a jertfit să schimbe sorții
„Orbilor” pentru vecie.

De drumul negurii carnale
Pe care mergi neîntemeiat,
S-a apropiat a vieții Cale,
Cu har divin te-a mângâiat
Și pașii ți-a păzit în Vale,
Fiindcă te vrea străluminat
La umbra aripilor Sale!

Pe drumu sumbru-al vieții tale,
Din naștere întunecat
Lumina A răsărit în Vale
Să-ți fie „ochiul” vindecat...
Dar tu dorești această Cale?
Accepți un umblet luminat,
Cu vederi noi și verticale?

09/04/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)