Se-aude trâmbiţa cum sună!

Opriţi-vă pentru o clipă şi ascultaţi... În depărtare
Se-aude-o trâmbiţă sunând... E poate ultima chemare!
E glasul Domnului ce-ţi spune că tot ce-a fost se va sfârşi
Că doar puţin a mai rămas şi Cel ce vine va veni!
Sunt zvonuri că vor fi războaie şi sunt ţinuturi pârjolite,
Sunt locuri înecate-n apă şi sunt oraşe-nămolite
Şi-atâtea boli ce nu au leac omoară oameni rând pe rând...
Copiii ni se duc departe şi mamele rămân plângând...
Iubirea nu-şi mai are loc în vremea ce-o trăim acum
Prin nepăsare-i alungată şi plânge rătăcind pe drum...
Se ceartă fraţii între ei iar banu-i suveran în toate
Şi prea puţini mai sunt acei ce-şi poartă hainele curate!
În alergarea către mâine ades uităm de Dumnzeu
Iar Numele-I rostim cu teamă în strâmtorare, când e greu!
Nu-I mulţumim îndeajuns de marea-I milă şi-ndurare
Că încă mai avem un timp de har şi binecuvântare
Şi totuşi... trâmbiţa răsună! Fă-ţi timp şi-ascultă al ei glas
Căci timpul trece cu grăbire şi prea puţin a mai rămas...
Veni-vor zorii dimineţii şi Domnul Isus va veni
Să-şi ia mireasa să o ducă acolo sus, în veşnicii!

Vulcan-15 08 2021
Mary