Samariteanca

Am mai văzut mulţi ochii,
multe priviri întrebătoare
ce mă mustrau sau alţii,
mă trimiteau la condamnare...

Dar ochii tăi deosebiţi
m-au ridicat din groapa grea
ce am săpat-o cu dorinţi,
să-mi uşurez povara mea...

Nu am ştiut atunci fântâna
ce mă scapă de orice drum,
de Dumnezeu ce-ntinde mâna
şi ce-mi transformă vina-n scrum.

Căci mi-a cerut să-I dau să bea,
eu, femeie samariteancă...
Lui, un străin chiar din Iudeea,
ca setea să şi-o potolească.

"-Dacă ai fi cunoscut tu darul
şi cine este Cel ce-ţi zice
singură-ai fi cerut paharul,
iar Eu ţi-aş da din Apa Vie!

Căci orişicui va bea din ea,
nicicând sete nu-i va mai fi
căci în el se va preface:
într-un izvor, în veşnicii! "

El mi-a spus să-mi chem bărbatul
şi-a ştiut tot ce-am făcut:
"-Aici ai spus adevărul...
căci cinci bărbaţi ai avut! "

"-Aşteptăm cu toşi pe Acela,
ce curând are să vie,
El, Mesia, Domnul care,
toate lucrurile ştie. "

"-Eu, Cel ce vorbesc cu tine
sînt Acela! " mi-a zis El.
Atunci, tresărind de bucurie
am ştiut că-I Emanuel!

"-Veniţi să-L vedeţi cu toţii,
Haide-ţi să Îl întâlniţi
pe Cel ce L-au vestit profeţii:
Căci El, Mesia a sosit! "

AMIN!