Să rostim o rugăciune

Să rostim o rugăciune



Să rostim o rugăciune
Este tot ce ne-a rămas
În a morții-ngropăciune
Prinsă-n ultimul popas.

Că datori suntem o viață
Cu o moarte să plătim,
Tristul răsărit de gheață
Ce coboară să-l trăim.

El ne prinde printre gene
Pe a lacrimilor ploi
Și ne curge viața-n vene
Ca un ger pierdut în noi.

Înghețăm țurțuri de rouă
Între-a fi și a nu fi,
Cu speranțe-n haina nouă
Ce ne poartă zi de zi.

Dar ne ducem până-n clipa
Soarelui ascuns în noi,
Să ne pierdem în risipa
Din păcatele puhoi,

Însă glasul rugăciunii
De Domnul e auzit,
El din patu-ngropăciunii
Ne va scoate negreșit.