Sa ne cercetam

SA NE CERCETAM

Bolnavi de indiferență,
Uităm să dăm iubire.
Surâsul în absență,
Dă searbădă trăire.

Suntem obosiți și răi,
Fără vlagă de viată.
Devenim uneori călăi,
În suflet avem gheață.

Uităm să ne bucurăm,
Precauți peste putere.
Adesea ne-încruntăm,
Când altu-i în cădere.

Nu-întindem mâinile,
Să dăm sprijin la greu.
Începem judecățile
Și bârfim mai mereu.

Fugim de sarcini,
În egocentrism trăim.
Ne e rușine de lacrimi,
Firea ne-o oblăduim.

Iubire, da iubire!
E tot ce vrea Emanuel.
Nu egoism și fire,
Te-aseamănă cu El.

Neputința o cunoaște,
Și-ți vine-n ajutor.
În pășuni verzi te paște,
Ca un bun Păstor.

Arată-ți dragostea,
Răstignește al tău eu.
Și cu rugăciunea,
Ajută-l pe semenul tău.

Fii fericit că poți ajuta
Pe cel mai slab ca tine.
De cade, nu te-n-crunta,
Întinde-i mâna mai bine.

Fă binele cât mai bine,
Unii au pasul mai lent,
Poate-i lucrare pentru tine,
Să fii cu ei mai atent!

Răul scurmă viclenie,
Gâdilă ușor mândria.
Tu din credincioşie,
Pune-ți mărturia

De iubirea minunată,
Primită prin jertfire,
În credința adevărată,
Printr-o sfântă trăire.