Răstignirea Eului

Să îl răstignesc pe Eu,
Îmi zice-o voce mai mereu.
Nu pot tot timpul, dar aș vrea
Că-mi face viața foarte grea!

Când fratele s-a realizat,
Eul meu s-a supărat
Și mi-a zis ca un mișel:
"Fă să ai mai mult ca el! "

Când nu am avut dreptate,
"Eu" mi-a zis că nu se poate,
C-am gresit să recunosc
Ca nu cumva să par prost.

Când am vrut să mă smeresc,
Mi-a zis să mă potolesc.
Umilința, -mi zice-n gând
Că-i pentru oameni de rând.

Când te duci la adunare,
Privește la fiecare
Și-ţi zice că după fapte,
Tu ai fi cel mai sfânt frate.

Și tot ascultand de "Eu"
Am uitat de Dumnezeu,
Fiindcă "Eul" afirma
Că pe toate le știa!

Însă nu știa săracul,
Că mai ușor găsești acul
Într-un car după vreun pai
Decât găsești Eu-n rai.

Era în beznă nespus
Nu se gândea că Isus
Ar putea oricând veni
Și l-ar putea osândi.

Eul-ce dușman adevărat,
Și ce greu de-nduplecat!
Dacă-i dai puțin curaj,
Face cerului baraj.

Fraților, să ne răstignim toți Eul
Căci nu el e Dumnezeul
Ce-a murit la Golgota
Pentru vina mea și-a ta!

Nu te face înțelept
Singur, fără nici-un drept
Poate știi multe, dar frate
Doar Domnul le știe toate!

Răstigniți-l dar pe "Eu"
Și priviți la Dumnezeu
Fiindcă, doar El, frați iubiți,
Ne va face mântuiți.