Răpirea

Răpirea

Ce taină mare e răpirea,
Ce-i profețită în scripturi,
Se va zgudui Planeta,
Când s-or 'nalța spre cer făpturi

Se va desface atunci Pământul
Și munții se vor clătina
Din ape, văi și din morminte
Crestinii toți, s-or aduna

Și trupu-acesta de pământ,
In grabă se va transforma,
Cu toții stoluri impreună
In fața Lui, atunci vom sta,

Ne va întinde brațul care,
A stat pe lemn Isus cândva,
Și va incepe-o sărbătoare,
Când trâmbițat va răsuna

Vom părăsi pământul plin de ură,
Ce-a-nghițit cu sete pe cei dragi,
Ne vom ‘nalța din râuri și din zgură,
La glasul Lui vom învia

Și te-om lăsa Pământule pustiu,
Căci n-ai avut nici milă, nici odihnă
Și vom zbura cu toții în văzduh,
Din lumea asta plina de rugină

Ce groază mare o va umple,
Planeta asta plină de pământ,
Căci Domnul poarta larg iși va deschide
Și vom rămâne pururi, cu Cel Sfânt

Și-a cei ce și-au sfințit viața
In sânge sfânt s-au curățit,
Din mâna Lui primi-vom plata,
Și-n veci cu El vom-mpărății

Vom părăsi pe veci pământul,
Și vom uita c-am suferit
Vom sta cu Domnul impreună
Cu Cel pe care l-am iubit.
Floarea