Prorocul

Prorocul
M.I.Lermontov

De când Judecătorul Sfânt
Privirea de proroc mi-a dat-o
Citesc în ochi de pe pământ
Şi răutatea, şi păcatul.

Eu Dragostea am proclamat
Şi-a Adevărului lumine –
Apropiaţii mei, turbat,
Cu pietre aruncau în mine.

Pe cap cenuşă-atunci mi-am pus
Milog lăsai lumea vicleană
Şi iată că-n pustiu sunt dus
Având din cer, ca păsări, hrană.

Legea Celui Etern păstrând
Supusă mi-i orice jivină,
Mă-ascultă stelele sclipind
Vesel cu raze de lumină.

Când prin oraşul zgomotos
Mă furişez eu cu grăbire
Bătrâni cu zâmbet vanitos
Dau la copii povăţuire:

„Priviţi – exemplu vouă bun!
Trufaş – cu noi n-avu-mpăcare
Vrând să ne mintă ca nebun
Cuvânt că de la Domnul are!

Priviţi, copii, cum ei sfârşesc:
Ce-i de ursuz şi gol, şi galben,
Priviţi-l ce sărac şi slab e
Toţi cât îl mai dispreţuiesc!”

Traducere Victor Bragagiu